Li se mai zice şi “recrutări” (din englezescul “recruiter”) şi-i găseşti în firmele romîneşti de resurse umane. Rareori recrutori, rareori profesionişti sau profesioniste. De cele mai multe ori piţiponci şi fîţe depresate ce au mîncat cîte-un sandviş pus de mami, în spatele facultăţii de psihologie din oraşul lor, şi brusc, s-au trezit ca dintr-un vis, mari experţi în resurse umane. Sau HR cum le place lor să zică, în argoul lor “profesional”.
Sunt genul de indivizi care clasifică şi caracterizează un om, pardon, resursa umană, după o simplă aruncare cu privirea pe un CV. Superficiali şi suficienţi cu ei înşişi, sunt puşi să gestioneze rotiţa cea mai importantă a întregului sistem ce stă la baza unei societăţi: oamenii, forţa de muncă. Pentru că degeaba ai capital, dacă n-ai pe cine să pui la muncă.
Ori băieţii şi fetele astea, ce fac? Lucrează în aceste firme de plasament mai degrabă, şi mai puţin de recrutare, folosesc teste total anapoda faţă de modul cum le-au fost lor predate pe la training-uri, şi, uneori, în vanitatea lor de oameni slab pregătiţi (învăţămîntul superior din România, deh..) mai fac astfel de topuri:

Top 10:

1. Responsabilitati: Vinzator. “Am dormit bine acolo, ce sa zic? Parintii lucrau amindoi, eh, ce vremuri erau atunci. Si pisica zbura.”

2. Atasament la CV – “Motto: Se-ntampla-oare-o crima/ Sa-ti pui gandurile-n rima…?!” + 3 poezii: mama mea, pisica, Reteta unui om perfect, Toamna

3. Mini Interviu: Care este cea mai mare realizare a ta de pana acum? “Am ajuns la 30 sanatos”

4. Studii:
- studii privind conservarea prin congelare a materialului seminal de caine;
- lucrare de licenta in comportament sexual premarital.

5. Mini Interviu: Domeniul de interes era Vanzari. “Sunt potrivit pentru…..mai mult aici

Şi ni le trimit apoi nouă, sub formă de spam, că ca să ne amuzăm şi noi, de cît de proşti e unii.

Eu le zic aşa, ca după o mare sărbătoare..: să vă ia dracu’ bă! Pe voi şi pe Liviu Dumitraşcu cu cele 10 reguli de completare a CV-ului sau cele 34 de greşeli la un interviu..!