…sau o imagine de PR pentru coniacul Unirea. El este real. E şi una, şi alta. E omniprezent, te împiedici de el la tot pasul, este atît de natural, încît se pierde în peisajul urban al oraşelor din România.
Îl vezi zilnic săpînd la şanţuri, turnînd asfalt, construind la ansamble rezidenţiale, în lungile sale pauze de masă. Mi-aduc aminte de profa’ de geografie ce ne ameninţa mereu că vom ajunge la săpat şanţuri dacă nu ne băgăm minţile în cap şi nu ne terminăm şcoala. În fond nu-i o ruşine să dai cu tîrnăcopul şi lopata. E o muncă. Iar munca înnobilează. Nu?
Problema noastră este că avem prea puţini muncitori şi prea mulţi “Dorei”.

Cel mai mult imi place sa ii surprind in momentul in care unu da la tarnacop si ceilalti tin scoru’ si culmea ca nici nu vorbesc intre ei. Fiecare are cate ceva clar de facut cand vine vorba de pauze. Moartea romanului, pauzele. Ba’ unu sparge seminte, ba altu’ se scarpina la shlitz, altul mai inventiv beleste ochii la papusa care iese din kenvelo cu plasoaiele in mana. Mai un dormit in papuc, de aici marea expresie “dormi in papuci” care in ziua de azi e pusa in practica de baietii de la vectra care la 11 dorm in DACIA papuc. Pentru ca stii cum e , dimineata si Dzeu se odihnea. Sau era vorba de duminica? Ma rog, tot aia. Unde suntem noi in toata chestia? Tu David, ei Goliat. Si la sfarsit uriasu’ si-a luat procentu’. Mai face o strada de 2 ori, o mai freaca putin, c-asa e viata la romani, o telenovela de prost gust.

spunea amicul Mihaiu’ acum un an, aici.

Termin apoteotic cu o imagine ce face cît o mie de cuvinte. 5 Doamne! Şi-o cutie de vopsea.
dsc04852

Via Athe, alte poze cu alţi Dorei:
100_1659 100_1655 100_1656 100_1657 100_1658