Ce ne dă partidul nouă.

Posted by ionutu on Aprilie 24, 2009

În curtea unde locuiesc de ceva vreme (mai bine de 3 ani), s-a mutat acum vreo doi ani, un străin. E de naţie australian, stabilit în Londra. Băiat fain, cu accent de britanic, şi pe alocuri de aussie. I-a plăcut aşa de mult Braşovul în prima sa vizită aici, că pe loc s-a gîndit să investească într-o casă de vacanţă. Ceea ce m-a frapat este că nu a căutat să-şi ia ceva la Bran sau Moeciu, cum fac toţi ţopîrlanii născuţi la coada vacii, romîni de succes de-ai noştri, ci a căutat să fie cît mai urban, cît mai în centrul Braşovului. Aşa a şi găsit.

În ultima sa vizită în România, cea de anul trecut, am apucat să-l cunosc mai bine. Întîmplarea face că vizita sa, s-a suprapus cu ultimele zile ale campaniei electorale pentru locale, informaţie a cărei importanţă o veţi afla mai spre finalul poveştii.
Pe lîngă noi şi australiano-londonez, curtea mai este împărţită cu un neamţ din Nemţia lui, şi cu un nene mai în vîrstă, nea’ Mariche (a se citi mariş că cu ş se citeşte sunetul grupul “che” în franceză) mîndru nevoie mare că a participat la prima ediţie “Vrei să fii miliardar” din România.

Într-o seară, îmi bate vecinul australian în geam, şi mă ia la întrebări:
- Hi Selly! I was wondering… did you seen who took my shops from the gate?
- No, I don’t. What shops? Who? When? i-am zis mirat, urmînd să aflu apoi că omul îşi luase de-ale gurii pentru dimineaţă, dar intrînd în curte îşi amintise că uitase să cumpere şi lapte pentru cereale, lăsînd punga cu restul cumpărăturilor la poartă, să n-o mai care după el încă o dată.
Primul lucru la care m-am gîndit, a fost să-l întreb şi pe nea’ Mariche:
- Care pungă? îmi zice de după uşa întredeschisă de după care mă izbi un puternic miros de naftalină, alcool şi om bătrîn. Poate şi sarmale.
- O pungă galbenă, cu nişte miere, cereale, un iaurt şi un suc..e a australianului, a lăsat-o adineaori la poartă.. i-am zis încurcat şi deja ruşinat că deranjasem omul.
- Aaaaaaaaa…, zice, punga aceea galbenă? Da! Păi am luat-o ieu, zice rînjind, am crezut că ne-a adus-o partidu’!
Era clar. Era campanie electorală, de ce nu mă gîndisem dinainte?

Deznodămîntul poveştii este că omul i-a înapoiat vecinului străin punga cu produsele pe care deja le începuse, iar a doua zi, pe pragul lui nea’ Mariche, punga aştepta cuminte (gîndindu-se că el oricum pleacă din ţară şi produsele aveau să se strice, australianul i le-a cedat bătrînului, pentru că nu erau nici pe jumătate consumate).