Îmi spunea un carcalac pe nu-mai-ştiu-ce blog, de fapt mă întreba dacă singura preocupare din viaţa mea este căcatul. Căcat, cînd trăim cu toţii într-o societate de căcat, căcatul devine practic, fondul nostru de bază. De căcat dai peste tot: în ziare, în televiziuni, pe bloguri, în parlament, la mare, pe munte, în trenuri, în lacuri.. Suntem înconjuraţi de căcat. Dar deşi ştim cu toţii acest adevăr inefabil, ne încăpăţînăm cu înverşunare să spunem că nu, că nu e chiar aşa de rău. Că la alţii e mai rău. Se poate şi mai rău. Mai deranjanţi decît căcatul în sine, sunt oamenii care aruncă – cu ce dacă nu cu, aţi ghicit! tot căcat – în oamenii ce îndrăznesc să încerce să caute o scăpare din rahat.. cam ca întrebarea carcalacului care se dorea a fi ironic şi cool, pe acel nu-mai-ştiu-care-blog.

Sunt însă, din fericire, şi oameni care au înţeles mesajul “No more shit”.


[sursa]

Poate pînă la urmă, ne revenim.