România este o ţară frumoasă, bogată, plină de oameni deştepţi şi frumoşi, şi cu simţul umorului la ei. Tot România este ţara în care OTV cîştigă de la o zi la alta din ce în ce mai mulţi telespectatori, celelalte televiziuni încercînd atunci cînd nu dau sau nu-l pupă în cur pe Conducător, să copieze stilul “senzaţional” al televiziunii de garsonieră, atît de apreciată de marele public.

În România avem, pe lîngă TV, şi presă scrisă şi radio. Ziarele “minte”, “e” conduse de interese moguliene, cele mai citite fiind otevistele tabloide, citite pe burţi sleioase de taximetrişti filosofi, Can Can, Click sau Libertatea. De radio nu mai vorbesc, toţi fac farse regizate, copiindu-se unii pe alţii sau, de pe bloguri mai mult sau mai puţin cunoscute. Avem şi bloguri. Cam vreo 32596 după ăştia de la ZeList. Şi zilnic apar altele noi. Ceea ce înseamnă că în fiecare romîn cu blog, zace latent un formator de opinie.

A murit Megastarul. A murit Michael Jackson. Trist, pentru că a murit un om. Păcat, pentru că a murit cu zile, alegînd să se sinucidă puţin cîte puţin, în fiecare zi. Din fericire pentru el, va trăi mai departe prin muzica sa. Deşi dacă mă gîndesc bine, omul Michael, murise demult. Rămăsese doar brandul de el, şi un cadavru ambulant, o capcană pentru sufletul său excentric de artist, ce din păcate, azi-noapte a ajuns la capătul puterilor sale, ca şi gazdă pentru acest suflet.

Ca de obicei, romînul nu-i sătul, pînă nu-i penibil. Toată dimineaţa, dictatorii plagiatului, cocalarii otevişti ai radioului, Buzdugan şi prietena sa la menopauză Morar, au dat un spectacol ieftin din moartea Megastarului. Au citit mesaje lacrimogeno-manelistice de la ascultătorii de dimineaţă ai radio Zu, telespectatorii de noapte ai lui DDTV; au dresat corporaţioniştii să aprindă avariile în trafic pentru M.J.; au aruncat cu căcat în cei ce le trimiteau mesaje normale, decente, de critică la adresa a ceea ce făceau ei din drama artistului, pe sistemul “cine nu-i ca noi, e’mpotriva noastră!”. Toate astea, doar pentru audienţă.

Nu era mai de bun simţ dacă tăceau dracului din gură, şi ţineau un moment de reculegere, urmînd ca apoi din oră în oră să difuzeze cîte-o piesă de-a artistului?

PS: aştept ultraşii ascultători de ZU să mă înjure pe această cale. Ştiu că sunt muuuuulţi. Doar de aia sunt ei acum pe locul unu’.