Ce înseamnă democraţia? Vadim spunea într-o emisiune (da, vă vine sau nu să credeţi, am avut răbdarea şi nervii să urmăresc o emisiune întreagă cu Vadim Tudor la tv) că înseamnă puterea poporului. Şi ce face poporul cu puterea asta care e prin definiţie a sa? O pasează celor ce-l mint mai frumos. Mai cu ştaif. Celor cu pelerinele mai cinaşe şi mai trainice. Celor ce promit marea cu sarea şi apoi, ajunşi la putere, precum hulii se năpustesc asupra cui? Tot asupra poporului. Cum? Păi prin simplul fapt de a se înfrupta şi îmbuiba din bunurile şi pe seama avuţiei adunată tot de la popor. Prin birurile, taxele, legile aberante elaborate spre binele poporului democrat şi (clişeu ciutacian) suveran.

Şi atunci.. ce rămîne din democraţie? Păi nu rămîne nimic. În afară de falsa impresie că suntem liberi. Poţi să te duci să-l iei de barbă pe imbecilul care visează noaptea un giratoriu şi apoi fute trei din 50 în 50 de metri, doar pentru că s-a sculat cu pula pe dreapta şi face oricum ce vrea doar el în oraşul unde-i staroste? Nu. Nu poţi să-i spui nimic. E atît de ciumeg, încît dacă vrea, îşi permite să te pleznească pe domeniul public fără ca autorităţile (poliţia) să intervină. Atît e de ciumeg. Păi parcă era democraţie.

Poţi să te duci peste maimuţele din AGA CET să le scoţi afară în şuturi de acolo şi să le trimiţi la reeducare? Nu poţi. E democraţie. Tu i-ai ales. La locale. Să te reprezinte. Să conducă prin funcţiile lor destinele oraşului. Să ai iluminat public dimineaţa la ora 6 cînd te trezeşti să mergi la muncă. Să ai apă caldă şi căldură dacă tot se joacă de-a resurecţia cu centrala termică falimentară a oraşului. Să ai locuri de parcare. Trotuare încăpătoare numai pentru pietoni. Să ai piste pentru biciclişti. Transport local la preţuri decente şi fără discriminări pe fond electoral între tineri, populaţie activă şi pensionari. Să ai străzi asfaltate odată la 4-5 ani cu asfalt, nu cu asfalt reşapat pe bani grei pentru buzunarele adînci ale sponsorilor de partid. Să ai turişti ce-ţi vizitează oraşul. Să curgă rîuri de turişti. Să fii mîndru că eşti cetăţean al unui oraş ca cel în care trăieşti. Să fie democraţie.

Dar nu. Toate aceste vise înşiruite mai sus rămîn doar nişte vise. Poporul democrat e adormit. Merge la vot din inerţie. Sau nu merge la vot.

Doar e democraţie.

Sub auspiciile acestei democraţii o mînă de oameni susţin o campanie. O altfel de campanie. Nu e nici portocalie, nici roşie, nici galbenă. Este o campanie a oamenilor pentru semenii lor, a unor cetăţeni pentru concetăţenii lor.
O campanie pe care o susţin şi-n care cred şi eu, cu toată doza de speranţă care mi-a mai rămas trăind într-o ţară precum ţara noastră.

via stiribrasov.ro

Că doar e democraţie, ce mama lu’ Hector..!