E o modă acum să faci campanii sociale împotriva discriminării rasiale. De sensibilizare a opiniei publice cu privire la ţigani şi problemele de integrare pe care această minoritate le întîmpină în societatea noastră actuală. Sunt bine venite, atît timp cît sunt făcute cu cap şi reuşesc să-şi transmită mesajul, care la urma lui poate mişca sau nu, ceva în oameni.

Dar cum poţi transmite ceva unei societăţi formată din oameni ce-şi dau în cap între ei fără să fie ţigani. Deşi dacă mă gîndesc bine, mi se ridică alte întrebări, precum oare noi nu suntem mai “ţigani” decît chiar bieţii ţigani?

Veşnic în România a existat o manie naţională pe sistemul “aşa sunt ăştia din Bucureşti”/”lasă-i mă că sunt moldoveni”/”e prost dă’l dracu’ de oltean, aşa sunt toţi”/”pe mă’sa de bozgor”. Ne scăldăm cu toţii în păcatul generalizării, deseori jignind gratuit alţi semeni de-ai noştri doar din pricina locului de naştere scris pe cartea de identitate. Uităm însă că prostia este o boală globală ce loveşte, paradoxal, în particular.

La Braşov există un mit conform căruia 3/4 din populaţia acestui oraş este formată din moldoveni aduşi de Ceauşescu să muncească în uzinele patriei populînd în acest fel şi oraşul. Spuneam de mit. Mitul constă în faptul că într-un punct al istoriei, fiii de ţărani moldoveni părăseau vetrele satelor natale, luînd drumul Braşovului, un loc special, al făgăduinţei, unde-i aştepta pe toţi o locuinţă la bloc, cu Dacia 1310 la scară şi posibilităţi de avansare în grad pînă la maistru sau şef de secţie, dacă ştiai să te pui bine cu cine trebuia. Se spune că unii veneau călare pe vagoanele de tren, precum troglodiţii de prin Indii, strigîndu-se unii pe alţii la trecerea trenului pe sub liniile de înaltă tensiune, “Sîrma uăiii!”. Oarecum amuzant, dacă această legendă are ceva adevăr în ea. De aici, moldovenilor cu domiciliu în Braşov, li se trage porecla de “sîrme”. Poreclă venită dintr-un exces de superioritate al locuitorilor originari al micului burg medieval. Sunt încă oameni, din păcate foarte mulţi, care folosesc acest apelativ cînd se referă la concetăţenii lor cu origini în satele moldoveneşti. Ce au făcut Braşovului atît de rău moldovenii, încît să fie clasificaţi şi priviţi astfel? Cretinii care cataloghează astfel oamenii, în moldoveni, olteni, ardeleni, răgăţeni, bănăţeni, ar trebui să se gîndească mai bine înainte de a deschide gurile. În fond suntem cu toţii români în România noastră cea de toate zilele, cu bune şi cu rele. Nu trebuie să fii moldovean sau bucureştean ca să fii mitocan.

Părinţii mei sunt veniţi în Braşov din Vrancea şi Botoşani. Nu sunt cu nimic mai prejos decît cel mai pur scheian (locuitor al cartierului Şchei din Braşov), plătind aceleaşi taxe şi trăind în acelaşi oraş. Sunt oameni simpli cu care mă mîndresc, şi de aceea ori de cîte ori aud cîteun mendebil din ăsta care înfierează moldovenii din Braşov, îmi fierbe sîngele-n mine şi-mi vine să-i crăp capul.

Mă lovesc însă de un zid de ignoranţă şi-mi învăţ încă o dată lecţia pe propria-mi piele, constatînd a nu ştiu cîta oară că oamenii fără argumente sunt imbatabili.

Înainte de a fi fiul unor moldoveni aciuaţi prin Braşov, sunt om. Nu sîrmă. Iar asta contează de fapt cel mai mult. Calitatea de om.