Ca orice lucru românesc (adică făcut din căcat bici şi cu pretenţia să şi pocnească), nici blogosfera nu-i scutită de la reperele societăţii în care ne învîrtim ca un coi într-o găleată, de vreo 20 de ani încoace.

Există 3 pături ale blogosferei româneşti:
1. primii 100
2. mediocrii de sub cei primii 100
3. analfabeţii cu acces la net

În cele ce urmează voi încerca să despic firul în patru pentru fiecare din cele 3 categorii. O să încep cu primii 100.

Primii 100 sunt de regulă cei spre care tinde orice amărăştean care descoperă noţiunea de blog. Cum descoperă noţiunea de blog orice amărăştean? Face o căutare după cuvîntul blog pe google. Din acest moment, lucrurile se complică. De ce? Pentru că tocmai a ajuns pe unul dintre blogurile din primii 100. Mai exact primul.
De regulă, primii 100 sunt oameni care au ce spune. De aia intră lumea la ei. Să fii printre primii 100 şi să nu ai ce spune, ei bine, e posibil. Repet, vorbim despre blogosfera românească, nu desprea cea bantustaneză. Primii 100 sunt cei din cauza cărora mediocrii de sub cei primii 100 şi analfabeţii cu acces la net îşi fac, în cele mai multe cazuri, blog. Primii 100, majoritatea, sunt “nimeni” cu acces la net, dar cu talent mare în a-şi vinde propria imagine. Aceştia se află într-o continuă competiţie cu blogării-vedetă, care nu au trebuit să muncească prea mult pentru a ajunge în top 100 din moment ce erau deja populari de la televizor. Dacă mă întrebaţi pe mine, sunt blogări mari printre primii 100, subcategoria “nimeni din popor dar cu acces la net” care dacă ar apărea la televizor şi-ar face mai mult rău. Pur şi simplu nu se pupă cu sticla. Sticla nu e pentru oricine, punct.

Pe de altă parte, se află mediocrii de sub cei primii 100. O să rîdeţi, dar aceştia sunt preferaţii mei. Pe ei îi citesc cu cea mai mare plăcere, pentru că este un lucru demonstrat, sunt mai buni scriitori decît mulţi ciumpalaci aflaţi în top 100. Mediocritatea lor constă doar în numărul de accesări, blogosfera românească fiind un teren în care se află la mare căutare scandalul, înjurăturile, pozele funny, clipurile preluate de pe youtube, pozele cu cocalari şi piţipoance, în principiu, scriiturile fiind mereu cele din coada preferinţelor.
Simt o mare bucurie de cîte ori cîte un mediocru accede printre primii 100. Îmi renaşte speranţa că se poate decancaniza [cuvînt inventat de mine] puţin cîte puţin, gustul consumatorului român de new media.

Ultimii dar cei mai importanţi în acest întreg algoritm, sunt analfabeţii cu acces la net. Aceştia sunt de regulă comentatorii de pe blogurile cocălăreşti din top 100 care au fost atinşi de geniul creator şi şi-au tras iute un blog. E şi uşor, sunt multe platforme gratis de blogging, în prezent. Analfabeţii scriu texte greu de urmărit, au opinii despre orice, folosesc un limbaj vulgar-agresiv în comentariile lor, şi de regulă, ascultă hip-hop. Nu există analfabet cu blog, care să nu îl fi înjurat pe “tata lor” din prea multă admiraţie şi invidie, şi induşi fiind în eroare de limbajul folosit de blogfather. Problema este că blogfather-ul nu e din acelaşi material cu ei. Deşi mulţi dintre analfabeţi cred că da, e de-al lor.

Ajuns aici în postulatul meu, vă prezint circuitul frustrării în blogosferă:

analfabetul cocalar cu blog îşi zgîrie cd-ul cu Guţă şi de nervi îşi bate printzesa şi apoi scrie un articol despre cît de varză/cît de cool e zoso; zoso citeşte ca de atîtea mii de ori, cred de cînd are blog, articolul analfabetului, de fiecare dată ofticîndu-se şi simţind nevoia de a răspunde provocării “retardelului”; între timp un alt analfabet cu carte de muncă pe la vreo televiziune moguliană, fură un articol de pe ici, de pe colo, fără să precizeze sursa; unul dintre primii 100 va fi mereu pe fază pentru a arăta cu degetul furtul; apoi un şir de articole din blogosferă vor ironiza lipsa de competenţe a jurnalistului român; Mircea Badea se va încorda şi îi va face boi pe toţi blogării care au scris de rău despre el, Ciutacu, Voiculescu, top modela… şi tooot aşa, zi de zi, lună de lună, an de an.

Noi nu ne plictisim niciodată.