Cu asta vine nou regimul totalitar băsescian ale cărui tentacule rapace se extind de la o zi la alta peste ţara în care poporul este muritor de foame dar altminteri, suveran. Suveran dar cu convingeri politice şi cu credite în bănci, accesate în mandatul numărul 1 al Conferenţiarului, acei 5 ani în care ce bine ne mai era.

Citeam în 2004 un articol din ziarul Naţional. Nici nu mai ştiu dacă mai există astăzi. Articolul respectiv trata lacrimogena rocadă Stolo-Băse şi avertiza asupra pericolului unei iminente dictaturi, făcîndu-se o paralelă cu Ceauşescu, omul de la care Băsescu a învăţat cum stă treaba cu poporul dar pe care, apoi, în stilul său caracteristic, l-a condamnat post-mortem identificîndu-l cu comunismul, într-un circ patetic în parlament. Vă amintiţi probabil, raportul Tismăneanu. Alt conferenţiar.

Nu am crezut la acea dată că România va mai accepta la 20 de ani după căderea unei oribile dictaturi, instaurarea alteia noi, de tip capitalist. Mă căiesc şi acum pentru votul acordat Alianţei DA în 2004.

Cu ce vine nou această dictatură? Cu faptul că în loc de “tovarăşe”, ne vom adresa unii altora cu apelativul “Conferenţiare”. Pentru că, dacă Alesul poporului este întocmai după chipul şi asemănarea poporului, atunci tot ce are el, are şi poporul. Cel puţin ca logică. Desigur că nu putem toţi avea case în Mihăileanu, sau succesuri fulminante pe culmile progresului ştiinţific internaţional. Dar din moment ce noi le-am dat casă şi i-am făcut bugetari pe iluştrii savanţi academicieni, şi nu Băsescu de la el de-acasă (cum bine zicea Badea aseară), rezultă că noi cu toţii, urmînd principiul acordării distincţiei acadmice, ar trebui azi-mîine să fim distinşi cu titluri academice de membrii de onoare..

Şi totuşi, Băsel nu se dezminte. La o zi după marea acordare a “destincţiei” zice că n-o mai vrea. Cam ca atunci cînd a promis că-şi dă demisia în 5 minute şi apoi s-a sucit..

O zi bună, conferenţiari!