Frumoşii ani ‘70
Posted by ionutu on Martie 4, 2010
de Maman.
Azi am dat peste Gary Glitter, ascultînd vechituri (preţioase amintiri din tinereţe, dragilor, nu or’ş’ce fel!!)
“Standing in the corner,at the dance last night,
I was almost living when U came inside……
I did’n’t know I love U
till I saw u rock’n’roll, oh,oh..”
L-am ascultat şi mi-am amintit de serile faine de vacanţă de vară, prin ’74 -‘75 din curtea Rectoratului universităţii Transilvania (lingă Cercul Militar de azi), la capătul liniei de autobuz de Poiană unde se organiza, pentru studenţi, în fiecare seară, discotecă.
Eram în liceu şi studenţii de la intrare se lăsau greu înduplecaţi să ne lase şi pe noi, puştancele, deşi înăuntru lumea era amestecată: uneori mai puţin studenţi, mai mulţi şmecheraşi din întreprinderile socialiste dar care arătau a studenţi.În blugi şi wa’jeans, tricouri, cămăşuţe strîmte de blugi, ochelari, plete, Kentane, Dunhill-uri prin buzunare, mirosind a Rexona şi Fa nemţeşti, de-adevăratelea, (luate cu pile de pe la shop-uri), era o lume de vacanţă, fără griji decît dis-trac-ţi-ee!!
…..răcoare de plopi, lumină puţină şi discretă (care răzbătea de pe scenă, mă rog, un fel de…unde erau difuzoare, staţii, magnetofoane, cabluri, microfoane, ah—a-apărut-o-dată-şi-o-orgă-de-lumiiini!!)…… şi muzică!!?..tot ce se putea aduce mai bun de „dincolo”: Led Zeppelin, Deep purple, Uriah Heep, Yes, Santana, Jimmy Hendrix Experience, Jannis Joplin, Simon&Garfunkel, Moody Blues, dar şi cele mai fierbinţi dance la modă, Garry Glitter (rock and rooooll, rock) şi Mungo Jerry (in the summer time, when the weather is dry (or fine??!)….şi ce mai dansam noi, înfierbîntaţi de la blues-uri, ne răcoream într-un rock în comun, studiind partenerii de ring şi nepăsîndu-ne de nimic. Eram fericiţi, fiecare ne simţeam bine!
Unii nu dansau prea mult. Stăteau şi priveau, legănîndu-se mai discret pe muzică.
Unul m-a intrigat multă vreme….nu discuta cu nimeni, era parcă şi mai în vîrstă decît majoritatea de acolo, dar, pînă la urmă s-a încadrat în peisaj, ca şi plopii de pe margine, nu deranja pe nimeni! L-am revăzut, după ani. Se mutase pe strada mea, într-o casă încăpătoare, rîvnită de mulţi, al cărei chiriaş murise. Lumea zicea că e securist. După revoluţie, mai bine de un an nu a stat nimeni acolo, pe urmă a revenit, vecin cumsecade, ca şi cînd nimic nu s-ar fi întîmplat!
“in-The-SU-Mmer-Time-When-The-WE-Ther-ISFINe”
Mai erau care mai mult stăteau. Nedezlipiţi de disck-jokey (autoritatea în materie care avea “scule” şi “muzici” (poate şi cîştiga o parte din banii încasaţi la intrare) şi pe lîngă care se băgau în seamă o mulţime de fete şi băieţi care probabil se şi lipeau cu timpul de el, făcîndu-I favoruri, invitîndu-L la petreceri private, contra ceva muzică la care EL, Măria sa, avea acces (nu se dezvăluiau sursele) sau, pur şi simplu intrau moca la discotecă, cu voia lui Brutus!! Ah, nu v-am spus: Brutus era cel mai tare DJ pe atunci! Înalt şi uscat, cu păr mare şi creţ, ochi albaştri şi foarte sobru, pe măsura importanţei pe care o avea ca D-zeuAlMuziciiŞiDansului din verile acelea şi de care era juma’ de discotecă atrasă. După revoluţie, l-am revăzut, a avut printre primele magazine cu confecţii de calitate din centru…apoi s-a mutat mai spre Hidro (poate din cauza creşterii chiriei pe spaţiu şi a apetenţei românilor spre confecţii second-hand). Apoi a dispărut, poate a plecat înapoi în vest, acolo unde se zvonea că ar fi fugit în epoca de aur, după ce discotecile n-au mai avut loc de spectacole omagiale.
‘’DO-You-WANna-Touch?!..YEAhh!!!!!!!!, oH,YEAhh!!!!’’
