Oameni buni, dragi cititoare. Nu vă lăsaţi influenţaţi de titlul acestui articol. Chiar dacă la asta pare că s-ar rezuma în cele din urmă o reţetă de succes. Aşa le spun sociologii ăstora de lucrează în media. Ăsta e trendul, dublat de paradoxalul puritanism. Adică ne permitem după o anumită oră să dăm reclame deocheate, da’ ne scuipăm în sîn de “ptiu drace” cînd auzim că vreo nenorocită (în sensul de săracă cu duhul, şi al dracului de ghinionistă) de profesoară îşi permite să aibă şi viaţă privată. În fine.
Pe sportpentrucocalari.ro fenomenul “ţâţe, buci, craci” este ridicat la rang de artă, altfel nu ştiu cum să interpretez textul folosit alături de clipul de mai jos:
“Revista pentru barbati Jacques Magazine vine cu cea mai fierbinte reclama facuta vreodata pentru un sport!
Modelul Michea promoveaza squash-ul cum nimeni nu a mai facut-o pana acum!
Imaginile cu superba Michea care transpira… transpira… si iar transpira la orele de squash sunt demne de Sports Illustrated si te provoaca sa pui mana si tu pe …”
….pe rachetă, completează tot ei, încheind apoteotic frumuseţe de articol. Sports Illustrated? Pe bune?! Sigur Sports Illustrated? Da’ dacă făceau aceeaşi reclamă la squash folosind nişte luptători de sumo, oare mai erau “demne” imaginile? Şi atenţie. Spotul nu e făcut la noi. E făcut la ei. E de afară. Nu am nimic cu spotul, spotul e chiar ok, însă cocalarul cu patalama de jurnalist care l-a interpretat avînd ca rezultat textul ce însoţeşte spotul, deci ştirea, nu a prins nuanţa, fiind vădit preocupat cu formele superbei Michea.
Şi mai apetisante decît formele Micheei, sunt comentariile primite la acest articol. Pe care le puteţi savura şi voi, aici.
Bon apetit!
Later edit: ştiţi care-i partea faină? Că acest articol va genera ceva audienţă blogului meu şi peste cîteva zile de la publicare. Pentru a întări dacă mai era nevoie, reţeta de succes pe care eu o afurisesc aici.
Se numeşte Pregnyl. De ce trebuie să fie atît de greu? şi este destinat 100% celor mai puţin norocoşi decît noi, care din motive de sănătate au nevoie de acest medicament rarisim prin farmacii, precum puii de Avicola şi portocalele din vitrinele Alimentarelor din era comunistă. Ideea a venit din inerţie, şi este găzduită pe platforma free de la wordpress.com, pe care am început primul meu blog: www.ionutu.wordpress.com .
Am iniţat acest proiect din convingerea confirmată de atîtea ori că faptul că scrii un blog nu e tocmai şi musai, pierdere de timp. Poţi ajuta multă lume, te poţi ajuta pe tine însuţi, poţi cunoaşte oameni minunaţi – fără a-i vedea pe viu niciodată – cu care să legi prietenii deseori mai adevărate şi mai sincere decît cele din afara mediului online.
Întotdeauna am avut convingerea că ideile geniale plutesc în aer. În dimineaţa asta, acest concept mi s-a confirmat în momentul în care am intrat la Rabin să văd ce-a mai scris. Şi vine Mordechaiu’ cu ideea de a face un film despre blogării din .ro şi-mi trînteşte o listoacă de casting cu actori de la ei (US & A) şi actori de la noi, pentru blogări precum Cabral, Arhi, Chinezu sau Vlad Petreanu.
Cum şi mie îmi venise o idee similară undeva prin toamna anului trecut (Pisica Neagră poate confirma asta, i-am destăinuit pe messenger planul meu diabolic), am acum prilejul să-i dau viaţă, mai ales că Rabi a dat dezlegare, botezînd cu titlu de leapşă acest articol.
Ca să nu mai pierd vremea în alte explicaţii, iacă-tă şi castingul meu pentru blogări cunoscuţi şi mai puţin cunoscuţi:
- pentru Badea l-am ales pe Jean Claude Van Damme. Alte explicaţii ar fi de prisos. Ambii le au cu şpagatu’ pe două scaune. Deşi cred că dacă s-ar încorda, lui Badea i-ar ieşi chiar şi pe 4 scaune.
Cam atît. Întocmai ca Rabi, închei şi eu. Leapşa merge la cine o vrea.
Fraţilor, mi-am găsit vărul. Cred că-i turc, sau dacă nu, e din zona celor care scriu de la dreapta la stînga. Am încercat şi eu odată aflat sub influenţe bahice. Şi mi-a ieşit. Tipul e cîntăreţ şi-l cheamă Adham. Luaţi de vedeţi şi voi cum cîntă menestrelul ienicer:
Acum ştiu de unde în codul meu genetic stă scris să fiu mîndru purtător de păr pe piept. De apreciat că omul a ales să nu-şi photoshop-eze şi mîndreaţa de podoabă capilară de sub muşchiul sternocleidomastoidian. Nici eu n-aş renunţa la ea nici măcar sub formă digitală.
Acum ştiu sigur că dacă aş vizita US&A aş avea ceva petrecanie la aeroport..
Gata e clar şi sigur: golanul a mai cîştigat 5 ani. Să-i fie de bine. Şi să trăiţi bine, în special voi, ăştia care l-aţi votat. Deşi ceva parcă îmi spune că n-o să trăiţi chiar aşa bine. Oricum, probabil veţi trăi mai bine decît dacă ar fi cîştigat alegerile varianta Geoană-Antonescu-Johanis, care, ce tupeu, aveau şi un program coerent, nu doar un discurs populist de infect, un basm cu pajuri şi cu zmei, moguli şi comunişti, la care bucuroşi şi patrioţi aţi pus din nou botul.
M-am ferit să dezbat pe aici de ce a pierdut unul alegerile şi de ce le-a cîştigat celălalt. Să dezbat prin articole redundante moralitatea votului diasporean, subiect ce a creat multe pasiuni, de ambele părţi. Da’ m-am cam săturat să tot aud cum diaspora ne-a dat nouă ăstora, proştii care am rămas acasă, o lecţie de patriotism. Cum la fel de tare m-am săturat şi de căţeii care urlă sus şi tare să se retragă dreptul de vot al diasporei. Să fie clar: 1. nu diaspora şi banii trimişi sau nu de acolo în ţară, este cheia de boltă în economia acestei blestemate ţări. 2. nu poate nimeni să încalce un drept fundamental al unui cetăţean de a vota, la fel cum nu i se poate lua acest drept altfel decît în anumite condiţii impuse de lege ca pedeapsă pentru încălcarea altor legi.
Scriu acest articol după ce am lecturat o emoţionantă analiză, în acelaşi timp subiectivă şi părtinitoare, care se încheia cu “ruşine nouă! Felicitări Diaspora!”. Nu ar trebui să mulţumesc niciunui diasporean, pentru că nu-mi trimite niciunul bani să-mi plătesc facturile sau să-mi iau de mîncare.
Banii mi-i cîştig eu singur, numai eu ştiu cum, şi deşi am diasporeni ca rude, nu le-am cerut niciodată un eurocent. E drept, nici ei nu s-au sinchisit vreodată să mă-ntrebe “şi tu cum o mai duci, bă? Cum dracu’ te descurci şi cu chirie, şi cu rate, şi aşa.. în general..eşti bine?”. Nu. Dimpotrivă tot ei se plîng că le e greu, că trebuie să muncească, că nu e “viaţă” ca-n ţară, şi aşa mai departe. Tot ei tînjesc după atenţie, admiraţie, respect şi compătimire. Nu dau doi lei pe toţi diasporenii care cred zilele astea că ei au înclinat în vreun fel balanţa la ultimele alegeri. Respect, în schimb, pentru diasporenii citovi care deşi au mers la vot şi au votat indiferent cu cine, tac din gură şi nu fac atîta caz.
Chiar dacă nu ai fost la vot, în continuare ai tot dreptul să comentezi. În calitate de cetăţean, plătitor de taxe şi impozite locale şi naţionale, în temeiul democraţiei şi libertăţii de opinie clamate în debutul articolului citat mai sus.
PS: aş vrea ca lucrurile să se-mpută atît de rău pentru diasporenii patrioţi acolo unde sunt ei, încît să vină aici în ţară să vadă şi să trăiască şi ei binele ales..
scriam aceste rînduri cu o mare mîhnire în suflet, undeva în decembrie anul trecut, cînd era deja confirmată victoria cel puțin dubioasă de peste noapte, a celui al cărui nume n-aș vrea să-l mai pronunț. Ta’su Ebei. Știți voi cine.
Acum sunt la fel de resemnat precum un vulcan gata oricînd să erupă. Nu știu cît mai rezist, nu știu cît mai rezistăm. Ar trebui s-o lăsăm dracului de domnie și omenie, și să punem mîna pe bîte. Mi-ar face plăcere să-i dăm afară din Palate ca pe niște cîini. Să se uite toată Planeta la noi, să vină CNN, Fox News, NBC și EuroNews. Să fie titluri mari în ziarele lumii: ”Revoluție 2.0 în România”, ”Răscoala unei națiuni”, ”Haos la București”, ”Casa Poporului evacuată”, ”Fuga lui Băsescu”, ”România, teren minat”, ”Minerii lui Iliescu, joc de gleznă pe lîngă revolta ochelariștilor”, ș.a.m.d.
Poate că deja ați observat banner-ul violaceu din dreapta ecranului, cel de sub cîmpul de căutare în blog. Mă alătur acestui demers din următoarele motive:
1. Zeusul alcoolic încă nu ne-a lămurit de ce încă avem același număr de parlamentari, deja fiind dovedită gogoașa servită fraierilor de pe toate gardurile în perioada campaniei.
2. Președintele României nu ne-a explicat de unde a avut banii pentru campania electorală. El sau partidul din care nu face parte. Apoliticul taichii!
3. Nu mă simt reprezentat de un om care-l numește pe Boc premier, care nu știe în ce an a făcut Cuza prima unire, pentru care Cahulul e același lucru cu Kabulul, un cretin care lovește copii dar se jură că nu-i lovește nici cu pumnul, nici în figură, un tiran, un comunist în haine noi, un mincinos, un Guță al politicii.
Mi-am schimbat tema blogului. Din nou. Cred că e deja a zecea temă schimbată de cînd mi-am făcut blog, cam a treia de cînd sunt pe ionutu.ro. Şi am impresia că n-o să mă opresc aici. Poate că atît Marius cît şi Alpha ar fi trebuit să mă nominalizeze la categoria Cel mai schimbător blog.
Simţeam că tema anterioară, Bueno de la woo themes nu mă mai satisface. Mai ales pentru că fontul folosit pentru titlurile postărilor nu suporta diacritice. Iar mie îmi place să folosesc diacriticele. Încercaţi să citiţi cum se aude un text fără diacritice. Sună aproape oligofren.
Există o singură modalitate de a mă opri şi vindeca de acest obicei obsesiv-compulsiv deja. Cineva trebuie să se ofere să-mi producă în schimbul recunoştinţei mele veşnice dublate de recunoştinţa cetitorilor mei mereu bulversaţi de schimbările efectuate de mine cu bună ştiinţă, o temă customizată, unicat, pentru mine. Idei, se oferă careva, aud?
1. Marele premiu – Cetățeanul Popescu
2. Cel mai bun blogger dintre scriitori – președintele Vania
3. Cel mai bun scriitor dintre bloggeri – cățelul Alpha
4. Blogul cu cel mai mult umor – Iuda
5. Cel mai bun critic literar - cățelul Alpha
6. Cel mai bun cititor – premiul se împarte între maman, Dora, Pisica Neagră și Miserupista(vorbesc evident despre cititorii mei)
7. Cel mai bun blogger dintre politicieni – Elena Udrea
8. Cel mai bun politician dintre bloggeri – Andrei Moga
9. Cel mai informat blogger – Ioșka Buble
10. Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă – Bogdan/Luana
11. Cel mai gustos blog – Adi Hădean, desigur
12. Cel mai bun blog al unui ziarist – pseudonimul lui Ola
13. Cel mai bun blog anti-băsist – Dan, categoric
14. Cel mai fericit blogger – în mod cert, Fishilică
15. Blog de criză sau blogger crizat – Radu
16. Cel mai artistic blog – Innuenda
17. Cel mai bizar blog – LOL, Lumina Sfîntă
18. Cel mai bun traducător din română în română (pe baza unui test la care poate participa oricine, blogger sau nu) – Nea Costache
19. Cel mai bun comentator politic – rabinul
20. Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri – good old dono
21. Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina) – Monica
22. Cel mai cunoscut dintre bloggeri – Ion Iliescu, let’s face it
23. Cel mai bun blogroll – Oama din Istria
24. Cel mai bun blog de sport – Răvan Ionuț Dobrică
25. Cel mai schimbător blog – toader, întotdeauna cu ”t” mic
26. Cel mai luptător dintre bloguri – no bine, nobina
27. Cel mai bun blog de modă şi/sau vintage – Andreea
28. Cel mai activ blogger – groapa, evident
29. Cel mai prost blog – neK, ”prieteni ști-u de ce”
30. Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri – Julius
31. Premiul “Pixelul albastru şi flacăra violetă” – E.T., a simțit pe pielea lui blestemul flăcării violet
32. Premiul de popularitate – Darius Glad Bîja Groza
33. Cel mai sportiv blogger – Eftimie
34. Cel mai bun fotograf – Dacian Groza
Mi se trage de la Marius. Căruia i se trage de la Flavius. Viralul a plecat de aici. Acum blestemul a ajuns și pe capetele voastre. Premiați vă rog.
UPDATE:
35. Cel mai mare număr de veveriţe dintr-un blog – Cristina & The Chipmunks
The 2 sidebars have been placed within an element so that you can enter information here at the bottom or up at the top that exists outside the 2 sidebars.
Loading ...
