Cu asta vine nou regimul totalitar băsescian ale cărui tentacule rapace se extind de la o zi la alta peste ţara în care poporul este muritor de foame dar altminteri, suveran. Suveran dar cu convingeri politice şi cu credite în bănci, accesate în mandatul numărul 1 al Conferenţiarului, acei 5 ani în care ce bine ne mai era.
Citeam în 2004 un articol din ziarul Naţional. Nici nu mai ştiu dacă mai există astăzi. Articolul respectiv trata lacrimogena rocadă Stolo-Băse şi avertiza asupra pericolului unei iminente dictaturi, făcîndu-se o paralelă cu Ceauşescu, omul de la care Băsescu a învăţat cum stă treaba cu poporul dar pe care, apoi, în stilul său caracteristic, l-a condamnat post-mortem identificîndu-l cu comunismul, într-un circ patetic în parlament. Vă amintiţi probabil, raportul Tismăneanu. Alt conferenţiar.
Nu am crezut la acea dată că România va mai accepta la 20 de ani după căderea unei oribile dictaturi, instaurarea alteia noi, de tip capitalist. Mă căiesc şi acum pentru votul acordat Alianţei DA în 2004.
Cu ce vine nou această dictatură? Cu faptul că în loc de “tovarăşe”, ne vom adresa unii altora cu apelativul “Conferenţiare”. Pentru că, dacă Alesul poporului este întocmai după chipul şi asemănarea poporului, atunci tot ce are el, are şi poporul. Cel puţin ca logică. Desigur că nu putem toţi avea case în Mihăileanu, sau succesuri fulminante pe culmile progresului ştiinţific internaţional. Dar din moment ce noile-am dat casă şi i-am făcut bugetari pe iluştrii savanţi academicieni, şi nu Băsescu de la el de-acasă (cum bine zicea Badea aseară), rezultă că noi cu toţii, urmînd principiul acordării distincţiei acadmice, ar trebui azi-mîine să fim distinşi cu titluri academice de membrii de onoare..
Şi totuşi, Băsel nu se dezminte. La o zi după marea acordare a “destincţiei” zice că n-o mai vrea. Cam ca atunci cînd a promis că-şi dă demisia în 5 minute şi apoi s-a sucit..
Aseară, Boc la OTV, la întîlnire cu poporul suveran şi manelist:
“Se vor închide unele şcoli, mai ales cele care nu produc nimic.” – bun… deci şcoala ar trebui să producă, la fel ca orice SRL, în viziunea ilustrului expert în drept constituţional. Doamne!!! Dacă cineva îmi spunea în urmă cu cîţiva ani în urmă că se poate şi mai rău în România, nu l-aş fi crezut. Dar uite că se poate. Întrebarea zilei este: se poate ceva mai rău decît Boc-Băsescu şi ai lui?
Din aceeaşi categorie, de data asta de pe un blog al unui om supărat şi nu prea, pe sistem:
Din ciclul “Miercuri – Ziua Tribunei (Virtuale) a Exprimării Libere” un articol de senzaţie din blogosfera de Braşov:
Pentru că voi fi un primar pentru care cultura şi istoria oraşului în care s-a născut e pe primul plan, voi demara un proiect cu băieţii de la IAR Ghimbav pentru construirea unui avion de vânătoare IAR 80 în stare de a zbura, nu doar de a sta la poze în muzeele din Bucureşti. Primăria va face rost de bani, IAR-ul va pune la dispoziţie un hangar, utilajele şi planurile de construcţie. Iar la viitoarele mitinguri aviatice IAR-ul va face senzaţie.
Pentru că voi fi un primar ce-şi propune să intre în istoria oraşului prin numărul de muzee construite (ştii, eu consider că muzeul este o poartă în timp) şi nu prin numărul de giratorii, o să fac, cu ajutorul consilierilor mei, un Muzeu al Aviaţiei. Păi ce dracu’? La Braşov s-a construit unul din cele mai tari avioane de vânătoare din lume din al Doilea Război Mondial, avem un braşovean, la origine sas, care era un fel de Top Gun interbelic. Avem un paraşutist care e cel mai tare din lume. Avem elicoptere periculoase, avem Transilvaershow. Avem cu ne lăuda!
M-aş ocupa şi de cinstirea cum se cuvine a eroului martir Liviu Cornel Babeş. Domnul Meluş Negrescu, cel care a compus un cântec pentru Liviu Babeş şi care i-a făcut şi site, a avut o idee genială. Aceea de a construi, fie pe Tâmpa, în locul statuii lui Arpad de la 1800 şi ceva, fie în parc, în locul monumentului ostaşului sovietic, o statuie destul de mare reprezentând una din sculpturile lui Liviu Babeş, “Icarul”.
Se pare că în laboratoarele secrete de pe Eroilor 8 se munceşte de zor. Pentru a stopa iminente acte de indisciplină civică la adresa Conducătorului Iubit, conform unei ştiri apărute într-o publicaţie gratuită vădit vrăjmaşă Centaurului ctitor de Patinoare Olimpice prin parcuri odinioară verzi, s-a purces la amenajarea unui loc special pentru eventualii oponenţi nemulţumiţi ai sistemului. O tribună oficială de exprimare liberă a oricărui of, pentru cetăţenii plătitori de taxe şi impozite şi enervant de bogaţi ai micuţului Vaslui transilvănean, amplasată taman unde şi-a ‘nţărcat Nicolae iapa, în capătul oraşului, la ieşirea înspre Bucureşti, departe de ferestrele termopan, termopan, termopan, termopan, termopan (ca’n reclamă), ale primarelui. Cică va fi vai şi-amar de buzunarele ăluia care va mai îndrăzni să protesteze în altă parte decît în tribuna amenajată cu atîta grijă şi respect pentru liniştea cetăţeanului model, conştiincios alegător de paţachine democrate. Mai multe detalii aici.
În ritmul ăsta, riscăm să murim înecaţi în prea multă libertate de exprimare. Ca să evităm un astfel de deznodămînt vremelnic, azi (şi de acum în fiecare miercuri) aveţi libertate în a vă exprima orice nemulţumire v-ar trece prin căpăţîni, aici, în cadrul Tribunei (Virtuale) a Exprimării Libere.
Viaţa bate filmul. Cam aşa şi cu ultima senzaţie a weekendului care a trecut. Sîmbătă seară zapînd plictisit în faţa televizorului, am ajuns inevitabil pe cele două canale de ştiri din oră în oră. Ambele, în direct de la congresul PSD de la Romexpo. Imagini cu Năstase muşcîndu-şi buzele arogant, cu un Geoană palid, cu un Hrebenciuc mai degrabă movuliu decît rozaliu, cu un Vanghelie apărînd ca un gură-cască mai prin toate cadrele. Unde era vreo cameră de luat vederi, hop şi Mareanu’ aflîndu-se în treabă întîmplător pe acolo. Nu l-am văzut pe Mazăre, n-am avut răbdare să mă uit mai mult de un sfert de oră la circul stîngii româneşti. Îmi închipui că era şi el pe acolo, în pas de samba, cu vreo 6 brazilience în bikinei microscopici, imagine cu care ne-a obişnuit în ultima vreme. Pe Ponta l-am văzut doar zîmbind arogant de lîngă Năstase, preţ de cîteva clipe.
Şi de ce bate viaţa filmul? Alegerea lui Ponta în funcţia de preşedinte al PSD îmi aduce tare mult cu scena din The Godfather, cînd Michael Corleone este ales capo di tutti capi. NU SE PUTEA GĂSI UN ACTOR MAI POTRIVIT DECÎT PACINO, pentru rolul lui Michelle Corleone. Cum stăteau huidumele mafiote adunate din toată America, la rînd pentru a-i săruta mîna noului Godfather. Cine s-ar fi aşteptat ca Michael Corleone care încerca să se ţină departe de treburile murdare ale Familiei, să devină Naşul lor? Aşa şi cu Ponta. Cum stăteau ei toţi grăsanii puhavi care numai cu gîndul la propăşirea economică a României şi binele cetăţenilor adorm tîrziu în noapte, suspinînd după funcţiile prin deconcetrate pe care răii de pedelişti şi le-au revendicat abuziv odată cu cea de-a doua pogorîre a lui Traian la Cotroceni. Cum sărbătoreau tîrziu în noapte victoria lui Ponta, pe la popasurile unde doar preacinstiţi tir-işti mai trag, în mijlocul la nicăieri, după o zi de condus, după ce obosiţi de atîta Congres, au plecat către casele lor, surmenaţi de atîta lobby pentru x sau y, cum se cade la orice congres.
Familia mare a PSD are acum un nou lider. S-ar putea ca nădragii de preşedinte să-i fie prea mari micului Titulescu de Gorj. Dar dacă va fi un adevărat don Michelle Corleone pentru PSD? Dacă va reforma partidul, aşa cum l-a reformat şi Geoană cînd l-a bătut pe Ilici, închizînd practic toate gurile rele care-l iau în batjocură acum? Personal, mă interesează puţin spre deloc că a ieşit Ponta şi că a pierdut Geoană. Mă oftic însă pentru faptul că Geoană, lipsindu-ne astfel de o porţie zdravănă de rîs, n-a mai ţopăit vesel a victorie, ca-n decembrie anul trecut. Era ceva.
Partidele politice din România nu se vor reforma niciodată. Nu e în interesul lor un astfel de demers. Mai degrabă ar pieri în groapa de gunoi a istoriei, precum PNŢCD-ul, decît să-şi schimbe viziunile, tabieturile distructive, tarele, obiceiurile proaste care pun stăpînire pe ei de îndată ce se văd cu sacii-n căruţă. Victor Ponta NU va reforma PSD-ul. E de prea mult timp printre cefele grase de baroni şi logofeţi stîngişti, pentru a nu se fi contaminat şi el. Iar dacă totuşi va schiţa un gest cîtuşi de mic, mazilirea lui Geoană ni se va părea pistol cu apă atunci.
Nu e un secret că autorul acestui blog, deci subsemnatul, are alergie la culoarea portocalie. Că PDL şi trîntorii aroganţi ce îngroaşă rîndurile acestui conglomerat de interese, căci numai partid nu-i putem spune, nu s-ar afla în opţiunile mele electorale nici măcar dacă m-ar răpi extratereştrii şi Aliodor Manolea şi mi-ar spăla creierul, punîndu-mi filmuleţe şi file-uri audio cu Boc şi Trăian, 24 din 24, folosind teribila metodă a picăturii chinezeşti.
Ca orice partid parlamentar (mă ciupesc şi acum ca să mă asigur că nu visez) care se respectă, şi PDL a atras în rîndurile sale, pentru un plus de imagine, intelectuali. Nu e ăsta un penibil paradox oare? Foştii comunişti, îmbrăcaţi acum în haine noi de capitalişti, se aliniază trendului nou, anume afişarea în primele linii ale partidului, cu achiziţiile de marcă, intelectualii. Intelectualii din PDL, intelectualii din PSD, intelectualii din PNL.
Poţi spune că Sever Voinescu ar fi un intelectual de carton? Nu. Mai ales dacă erai obişnuit să-i urmăreşti articolele din Dilema Veche. Că Pleşu e din carton? Ar fi o blasfemie. Cărtărescu? Bine, fie, Patapievici? Nu sunt oameni proşti. Însă îmi este greu să înţeleg de ce au ales barca în care plutesc bine mersi, ca pe nişte norişori de puf, conduşi de un brav cîrmaci, lup de mare de profesie. Ok, cine a zis că Avramescu ar fi intelectual? La colţ cu mîinile sus, 15 minute. Să-şi revină în fire.
Suflu nou în politică, tinerii cu multă carte precum domnul Sever Voinescu, nu prea au confirmat aşteptările poate prea mari pentru care au fost aleşi. Îmi şi imaginez o şedinţă de partid cu Boc, Scripcaru, Udrea, Videanu şi Voinescu. Cum Sever ar lua cuvîntul şi Scripcaru din calitatea ta sa de vice la partidă, i-ar reteza instant “marotele”. Cum ar încerca să se facă înţeles între aceste “somităţi” ale incompetenţei, aroganţei omului prost, şmecheriei tipic româneşti.
Sever Voinescu are o datorie la care s-a angajat de bunăvoie şi nesilit de nimeni. Ar trebui să ne spună şi nouă, dar mai ales celor care l-au votat, ce a făcut pentru a rezolva minusurile care-l revoltau în 2009, în Parlament. Că l-a ajutat pe Băsescu să obţină al doilea mandat, ştim cu toţii. Dar altfel, ce a făcut el pentru noi, în schimbul voturilor care l-au propulsat acolo sus, în aerul rarefiat al politichiei la vîrf?
Iniţiez azi o categorie nouă pe Cronică, interviuri 2.0. M-am gîndit să încep cu omul din spatele experimentului Fishilică, unicul, inegalabilul în mediocritatea sa, Eftimie, posesor al omonimului blog, eftimie.net.
Mă gîndeam să fac acest interviu la un pahar de ceva într-o locantă intimă, afumată, anonimă, însă el s-a lăsat de fumat, iar eu m-am lăsat de băut, şi cum la Cărtureştii din Braşov nu se poate încă bea ceai, i-am trimis interviul sub formă de chestionar via e-mail. Ia uitaţi ce-a ieşit:
Cîteva cuvinte despre tine? (ce grupă sanguină ai, şi dacă o ai, de ce o ai; la cîte zile te speli pe cap; canalizare sau fosă septică; etc.)
Eftimie Ovidiu Ionuţ, braşovean după tată, moldovean după mamă (am moşie cu vie la Valea Mărului bre, vin bun, negru şi oxidat, simţi pământul în el), olimpic la mate, al doilea pe liceu (primul lucrează la Microsoft, dacă nu vă merge wordul bine, în special după 2007, el e de vină) grupa sanguină BIII, mă spăl la două zile, canalizare făcută de Andraş de la mine de pe stradă, un ungur tare de treabă.
Ce cred alţii despre tine, ca blogger? Are vreo importanţă pentru tine?
Majoritatea cunoscuţilor mei trec cu vederea peste faptul că sunt blogger, se iau de alte păcate mai grele. Dintre ăia care cunosc fenomenul, unii cred că controlez în întregime toată blogosfera braşoveană, alţii sunt inteligenţi.
Cînd ai aflat prima dată de bloguri, blogosfera românească, şi ce te-a determinat să îţi faci un blog?
Mi-am făcut blog în 2005, cred, fără să ştiu exact ce înseamnă. Din punctul meu de vedere era un fel de site pentru ăia care nu se pricep la html. De blogosferă am aflat prin 2008 aşa. Mi-am făcut blog pentru că vroiam să mă laud ce mişto scriu.
Blogosfera românească devine tot mai numeroasă. E de bine sau e de rău?
E de bine. Aş vrea să fie şi mai consistentă, da’ aia e altă problemă.
Sunt momente în care pur şi simplu nu găseşti nici un subiect de dezbătut pe blog?
Da, dar eu nu prea dezbat „subiecte” pe blog. Jumătate din postările mele sunt la nervi, jumate că-mi place pur şi simplu să scriu.
Care sunt standardele tale personale, ca un blog să fie bun? Dă-mi un top 10 cele mai faine bloguri din .-ul tău de vedere.
Fără multe bannere, fără chestii găsite de pe net sau prim mail [ultima prostie ce a umblat pe toate blogurile e balada aia miorita violetă]. Să fie ceva original, chiar dacă e puţin sau prost scris. Să fie cel puţin odată pe săptămână. Cu top 10 o să dau si nişte explicaţii că altfel…
evident ionutu.ro . Câteodată am impresia că te lasi, nu mai apare nimic cu zilele.
Ai avut vreodată momente în care ţi-a trecut prin minte să renunţi la “blogărit” ? Şi să te apuci de confecţionat covoraşe din dopuri de pet-uri?
- e mai uşor ca fumatul, nu mai scrii şi gata. Blogăritul nu e profesie sau viciu, e o distracţie.
Dintre toate metodele de promovare pe care le cunoşti, care consideri că a funcţionat cel mai bine pentru tine? Recunoaşte Sătană, ai spămuit? Ai preaspămuit? Cu gîndul, linkul sau cu fapta?
N-am spămuit nimic. Singura metodă de promovare care o cunosc în lumea blogurilor e să scrii bine. Nu sunt în top pentru că cei dinaintea mea scriu mai bine ca mine. A, şi mai e o metodă, metoda voxpublica. Bagi sute de milioane în ea şi ajungi în primii 10 din zelist. Super!
Peste cîţiva ani te vezi tot blogger? Sau pro-blogger?
Habar n-am, ai văzut ultimele documentare de pe National Geographic? Se duce universul dracului şi noi o să verificăm mailul.
Ce gînduri de viitor ai pentru blogul personal?
În următorii 10 ani, dacă blogspot nu face un update, o să-l trec pe wordpress.
În încheiere, un gînd bun pentru Băiatul Ciudat (că de la el am preluat ideea)? Sau pentru cei ce au avut răbdarea de a citi acest interviu pînă în acest punct?
Sunt sute şi zeci de bloggeri mai interesanţi şi mai deştepţi ca mine, ionutu sau băiatul ciudat. Citiţi-i pe ăia. Unul dintre bloggerii interesanţi e Daniil Harms. Altul e Jaroslav Hasek. Nu vă luaţi după suportul pe care sunt scrise chestiile alea, tot blog e
Gata e clar şi sigur: golanul a mai cîştigat 5 ani. Să-i fie de bine. Şi să trăiţi bine, în special voi, ăştia care l-aţi votat. Deşi ceva parcă îmi spune că n-o să trăiţi chiar aşa bine. Oricum, probabil veţi trăi mai bine decît dacă ar fi cîştigat alegerile varianta Geoană-Antonescu-Johanis, care, ce tupeu, aveau şi un program coerent, nu doar un discurs populist de infect, un basm cu pajuri şi cu zmei, moguli şi comunişti, la care bucuroşi şi patrioţi aţi pus din nou botul.
M-am ferit să dezbat pe aici de ce a pierdut unul alegerile şi de ce le-a cîştigat celălalt. Să dezbat prin articole redundante moralitatea votului diasporean, subiect ce a creat multe pasiuni, de ambele părţi. Da’ m-am cam săturat să tot aud cum diaspora ne-a dat nouă ăstora, proştii care am rămas acasă, o lecţie de patriotism. Cum la fel de tare m-am săturat şi de căţeii care urlă sus şi tare să se retragă dreptul de vot al diasporei. Să fie clar: 1. nu diaspora şi banii trimişi sau nu de acolo în ţară, este cheia de boltă în economia acestei blestemate ţări. 2. nu poate nimeni să încalce un drept fundamental al unui cetăţean de a vota, la fel cum nu i se poate lua acest drept altfel decît în anumite condiţii impuse de lege ca pedeapsă pentru încălcarea altor legi.
Scriu acest articol după ce am lecturat o emoţionantă analiză, în acelaşi timp subiectivă şi părtinitoare, care se încheia cu “ruşine nouă! Felicitări Diaspora!”. Nu ar trebui să mulţumesc niciunui diasporean, pentru că nu-mi trimite niciunul bani să-mi plătesc facturile sau să-mi iau de mîncare.
Banii mi-i cîştig eu singur, numai eu ştiu cum, şi deşi am diasporeni ca rude, nu le-am cerut niciodată un eurocent. E drept, nici ei nu s-au sinchisit vreodată să mă-ntrebe “şi tu cum o mai duci, bă? Cum dracu’ te descurci şi cu chirie, şi cu rate, şi aşa.. în general..eşti bine?”. Nu. Dimpotrivă tot ei se plîng că le e greu, că trebuie să muncească, că nu e “viaţă” ca-n ţară, şi aşa mai departe. Tot ei tînjesc după atenţie, admiraţie, respect şi compătimire. Nu dau doi lei pe toţi diasporenii care cred zilele astea că ei au înclinat în vreun fel balanţa la ultimele alegeri. Respect, în schimb, pentru diasporenii citovi care deşi au mers la vot şi au votat indiferent cu cine, tac din gură şi nu fac atîta caz.
Chiar dacă nu ai fost la vot, în continuare ai tot dreptul să comentezi. În calitate de cetăţean, plătitor de taxe şi impozite locale şi naţionale, în temeiul democraţiei şi libertăţii de opinie clamate în debutul articolului citat mai sus.
PS: aş vrea ca lucrurile să se-mpută atît de rău pentru diasporenii patrioţi acolo unde sunt ei, încît să vină aici în ţară să vadă şi să trăiască şi ei binele ales..
scriam aceste rînduri cu o mare mîhnire în suflet, undeva în decembrie anul trecut, cînd era deja confirmată victoria cel puțin dubioasă de peste noapte, a celui al cărui nume n-aș vrea să-l mai pronunț. Ta’su Ebei. Știți voi cine.
Acum sunt la fel de resemnat precum un vulcan gata oricînd să erupă. Nu știu cît mai rezist, nu știu cît mai rezistăm. Ar trebui s-o lăsăm dracului de domnie și omenie, și să punem mîna pe bîte. Mi-ar face plăcere să-i dăm afară din Palate ca pe niște cîini. Să se uite toată Planeta la noi, să vină CNN, Fox News, NBC și EuroNews. Să fie titluri mari în ziarele lumii: ”Revoluție 2.0 în România”, ”Răscoala unei națiuni”, ”Haos la București”, ”Casa Poporului evacuată”, ”Fuga lui Băsescu”, ”România, teren minat”, ”Minerii lui Iliescu, joc de gleznă pe lîngă revolta ochelariștilor”, ș.a.m.d.
Poate că deja ați observat banner-ul violaceu din dreapta ecranului, cel de sub cîmpul de căutare în blog. Mă alătur acestui demers din următoarele motive:
1. Zeusul alcoolic încă nu ne-a lămurit de ce încă avem același număr de parlamentari, deja fiind dovedită gogoașa servită fraierilor de pe toate gardurile în perioada campaniei.
2. Președintele României nu ne-a explicat de unde a avut banii pentru campania electorală. El sau partidul din care nu face parte. Apoliticul taichii!
3. Nu mă simt reprezentat de un om care-l numește pe Boc premier, care nu știe în ce an a făcut Cuza prima unire, pentru care Cahulul e același lucru cu Kabulul, un cretin care lovește copii dar se jură că nu-i lovește nici cu pumnul, nici în figură, un tiran, un comunist în haine noi, un mincinos, un Guță al politicii.
Ce ne facem domnu’ tată, brașovean, primar? Fratele portocaliu Mircea Gutău, probabil tată, oltean, primar, și el la rîndul său, e într-o situație cam maro. Va ajunge – mvai.. nu-mi vine să creeeed!.. – după gratii pentru că lacom și puhav, cum sunteți cam toți ăștia din Armia Sfîntă a Marinarului, altfel oameni corecți și buni gospodari, a încasat 20.000 de coco pentru o autorizație de construire. Găsiți mai multe informații aici.
La cum se aude că dați cu pumnii în masă pe la București, și la ce reputație de soi aveți, de nu vă spală nici 20.000 de ode făcute de oligofrenii de labeunutv, eu v-aș sfătui să vă cam dați la fund o vreme. Să nu luați cumva nana la fund ca Mircică de la Vîlcea dacă enervați pe cine nu trebuie. Nu de alta, dar să nu-i vitregiți pe bieții papagali (ăia enervant și riscant de puțini care v-au reales primar) de ”binefacerile” cu care i-ați obișnuit.
Da domnule, știu și eu că iarna nu-i ca vara și că vă place să folosiți cuvintele ”desigur” și ”marotă” atunci cînd vă străduiți să mimați inteligența.
Am stat aseară și mi-am făcut țigări. V-am spus că mi-am luat tutun de rulat. Și stam și rulam la țigări. După care le fumam. Și apoi iar rulam la țigări. Și le fumam. Și-am stat, și-am rulat, și-am fumat pînă ce m-a luat dracul. Am pățit ca moromețianul Cocoșilă. Am tras și cîteva concluzii.
Unu. Adică sunteți proști. Suntem proști. De ce? De ce zici tu că suntem noi proști? Veți întreba. Păi suntem o nație de proști pentru că am ajuns unde am ajuns, tot stînd și așteptînd ca politica românească să se reformeze și să ni s-arate și nouă luminița de la capătul tunelului. Numai că Luminița nu-i. E dusă-n Spania la cules de căpșuni. Iar noi nu reușim să ne trezim încă din beția speranței. Din sindromul ”asta e” și din tulpina sa mai mare și mai urîtă, virusul letal ”lasă că-i bine așa, se putea și mai rău”. E bine pe dracu. Mai rău nu se poate. Suntem proști. Ați uitat cine este primul gospodar al țării?
Doi. Noi nu ne mai revenim niciodată. Mă așteptam ca-n primele zile ale lui 2010 să fie coadă la granițe. Să plece rumânii fugind ca de aia cu coasa, că doar ăsta era curentul ”în caz că iese iarăși Chiorul”.
Trei. Nici eu n-am plecat. Dar de plecat tot plec. AMR-ul nu vi-l pot divulga din motive de superstiție.
Patru. Ați pierdut cîteva clipe din timpul vostru citind aceste rînduri. Pe care le veți da uitării peste cîteva zeci de minute. Dar care fără să știți voi, inconștientul vostru le-a înregistrat. Și uite-așa, eu voi fi acolo, în mințile voastre, prin cuvintele mele, și vă voi repeta isteric, meschin, cînd șoptind, cînd urlînd: ”Sunteți proști! Suntem proști!… Sunteți proști! Suntem proști!… Sunteți proști! Suntem proști!”.
Un fel de post scriptum: Băsescu este primul gospodar al țării. Iar pe adjunctul său îl cheamă Boc. În caz c-ați uitat.
The 2 sidebars have been placed within an element so that you can enter information here at the bottom or up at the top that exists outside the 2 sidebars.
. Câteodată am impresia că te lasi, nu mai apare nimic cu zilele.
