Antonescu putea fi preşedinte. Desigur, după un tur II în care l-ar fi bătut la mustaţă pe Geoană. Şi dacă Patriciu ar fi percutat înaintea turului I.
Desigur că dacă aceste imagini şocante ar fi apărut mai devreme, astăzi Băsescu, boc şi toată şleahta de maimuţe portocalii, ar fi fost istorie. Cu tot cu majoritatea lor din parlament.
Dar Patriciu a tăcut ca căcatul în iarbă. Sau n-o fi crezut în steaua lui Crin. Să vedem ce-o să mai zică acum toţi cîrnaţii care aveau discursul “Crin e omul lui Patriciu”. De-ar merge din blog în blog clipul ăsta pînă pe 6 decembrie. De-ar fi difuzat din oră în oră la tv.
Băsescu bate copii. Din scurt, ca şmecherii, pentru că el e “tata şmecherilor”. Nu trebuie enervat, e iute la mînie. Dacă trăiam pe altă planetă, planeta aia cu ţări precum SUA, carcalacul ăsta trebuia să-şi dea în mai puţin de 5 minute de la difuzarea acestor imagini demisia, şi apoi autorităţile competente să aplice legea. Se lăsa şi cu pîrnaie şi cu daune morale de cîteva milioane.
Cum grijania mă-tii de şpanchi să dai tu într-un copil care nu-i al tău, băi maimuţoiule? Cum grijania mă-tii ai făcut, de m-ai făcut să te votez în 2004, bă? Bă cretine, ia-ţi armata de incompetenţi, fesul tău de căcat, şi du-te cît vezi cu ochii ăia de hienă alcoolică unde şi-a’nţărcat dracu’ ce mama dracului şi-o fi’nţărcat.
Ăsta e omul care conduce ţara de 5 ani. Acum înţeleg ce mi-a spus un jurnalist braşovean, anume că primarele Braşovului l-a îmbrîncit pe holurile primăriei, instituţie PUBLICĂ băi maimuţoiule că nu te-a pus tac’tu acolo, noi cetăţenii oraşului şi ai ţării v-am angajat băi..!
Ca să ne reprezentaţi, nu să ne sugeţi de bani, să ne pocniţi cu dosul palmei sau cu pumnii, să ne rîdeţi în nas, să vă îmbogăţiţi, să vă duceţi să ne beţi banii şi să-i cheltuiţi pe curve prin delegaţii, pentru ca apoi, în campanie, brusc, să redeveniţi umani, să vă întoarceţi spre popor, să ne cheltuiţi iar banii pe campaniile voastre mizerabile, bă!!!
E clar acum că Antonescu putea fi preşedinte. Trebuia să vrea şi Patriciu. Da’ n-a vrut. Că aşa au vrut muşchii lui de mogul.
Update: zoso publică un link către un blog (creat probabil chiar azi, tocmai pentru a explica din . de vedere tehnic cum că respectivele imagini sunt trucate) al unui cetăţean, Călin Ionescu. Călin Ionescu poate ne explică şi reacţia şocat-mirată a omului cu păr sur de lîngă copil, şi răspunsurile lui Băse din emisiunea lui R. Dumitrescu de la realitatea tv.
E o modă acum să faci campanii sociale împotriva discriminării rasiale. De sensibilizare a opiniei publice cu privire la ţigani şi problemele de integrare pe care această minoritate le întîmpină în societatea noastră actuală. Sunt bine venite, atît timp cît sunt făcute cu cap şi reuşesc să-şi transmită mesajul, care la urma lui poate mişca sau nu, ceva în oameni.
Dar cum poţi transmite ceva unei societăţi formată din oameni ce-şi dau în cap între ei fără să fie ţigani. Deşi dacă mă gîndesc bine, mi se ridică alte întrebări, precum oare noi nu suntem mai “ţigani” decît chiar bieţii ţigani?
Veşnic în România a existat o manie naţională pe sistemul “aşa sunt ăştia din Bucureşti”/”lasă-i mă că sunt moldoveni”/”e prost dă’l dracu’ de oltean, aşa sunt toţi”/”pe mă’sa de bozgor”. Ne scăldăm cu toţii în păcatul generalizării, deseori jignind gratuit alţi semeni de-ai noştri doar din pricina locului de naştere scris pe cartea de identitate. Uităm însă că prostia este o boală globală ce loveşte, paradoxal, în particular.
La Braşov există un mit conform căruia 3/4 din populaţia acestui oraş este formată din moldoveni aduşi de Ceauşescu să muncească în uzinele patriei populînd în acest fel şi oraşul. Spuneam de mit. Mitul constă în faptul că într-un punct al istoriei, fiii de ţărani moldoveni părăseau vetrele satelor natale, luînd drumul Braşovului, un loc special, al făgăduinţei, unde-i aştepta pe toţi o locuinţă la bloc, cu Dacia 1310 la scară şi posibilităţi de avansare în grad pînă la maistru sau şef de secţie, dacă ştiai să te pui bine cu cine trebuia. Se spune că unii veneau călare pe vagoanele de tren, precum troglodiţii de prin Indii, strigîndu-se unii pe alţii la trecerea trenului pe sub liniile de înaltă tensiune, “Sîrma uăiii!”. Oarecum amuzant, dacă această legendă are ceva adevăr în ea. De aici, moldovenilor cu domiciliu în Braşov, li se trage porecla de “sîrme”. Poreclă venită dintr-un exces de superioritate al locuitorilor originari al micului burg medieval. Sunt încă oameni, din păcate foarte mulţi, care folosesc acest apelativ cînd se referă la concetăţenii lor cu origini în satele moldoveneşti. Ce au făcut Braşovului atît de rău moldovenii, încît să fie clasificaţi şi priviţi astfel? Cretinii care cataloghează astfel oamenii, în moldoveni, olteni, ardeleni, răgăţeni, bănăţeni, ar trebui să se gîndească mai bine înainte de a deschide gurile. În fond suntem cu toţii români în România noastră cea de toate zilele, cu bune şi cu rele. Nu trebuie să fii moldovean sau bucureştean ca să fii mitocan.
Părinţii mei sunt veniţi în Braşov din Vrancea şi Botoşani. Nu sunt cu nimic mai prejos decît cel mai pur scheian (locuitor al cartierului Şchei din Braşov), plătind aceleaşi taxe şi trăind în acelaşi oraş. Sunt oameni simpli cu care mă mîndresc, şi de aceea ori de cîte ori aud cîteun mendebil din ăsta care înfierează moldovenii din Braşov, îmi fierbe sîngele-n mine şi-mi vine să-i crăp capul.
Mă lovesc însă de un zid de ignoranţă şi-mi învăţ încă o dată lecţia pe propria-mi piele, constatînd a nu ştiu cîta oară că oamenii fără argumente sunt imbatabili.
Înainte de a fi fiul unor moldoveni aciuaţi prin Braşov, sunt om. Nu sîrmă. Iar asta contează de fapt cel mai mult. Calitatea de om.
Era gîndit un monument mare, care trebuia să domine zona şi să ne blagoslovească pe noi, pentru a înţelege cu toţii beneficiile comunismului pentru România. Din fericire, după ’89 s-a născut alt proiect. E ceva vreme de cînd, investitorul Gabriel Stan îmi tot arăta poze, explicîndu-mi ce frumos ar putea să fie aşezat aici noul proiect. M-am lăsat greu convins, pentru că mi-era teamă de reacţiile unor specialişti de tipul celor care încearcă să te convingă că nimic nu se poate şi care tot inventează noi lucruri pe care trebuie să le rezolvi. Gabriel Stan a trăit şi el drama asta, mult timp. Mulţi m-au acuzat pentru acest proiect, m-au înjurat, au spus că sînt mînă în mînă cu Gabriel Stan. Mă enervează, pentru că, evident, nu este aşa. Mulţi au vorbit negativ despre acest proiect, dar am trecut peste lucrurile astea, am crezut în acest proiect şi azi se demonstrează că am avut dreptate. E un proiect extraordinar şi mă bucur că am putut face acest lucru, ca primar al municipiului Braşov.
Sunt cuvintele primarului oraşului Braşov, oraşul în care nimic nu se întîmplă fără ştirea sa, sau fără aprobarea în prealabil în şedinţele ţinute la sediul partidului său, sediu mîndru portocaliu, de pe strada Lungă.
După modelul prezidenţial, stimabilul edil pentru care cuvîntul “gospodar” pare să fi fost inventat şi introdus în DEX, nu se sfieşte să declare cum îl “inervează” unii şi alţii, de regulă atunci cînd aceştia îndrăznesc să aibă opinii diferite faţă de ale sale. Un om politic care a înţeles cum stă treaba cu comunismul prea bine, atît de bine încît acum este un îndestulat al beneficiilor capitalismului.
Sîmbătă seara, într-un cadru aproape de partid, primarele a inaugurat pe persoană fizică în calitate de primar al oraşului, mega-căcăreaza imobiliară din vîrful dealului Warthe din Braşov. Că toată afacerea miroase a rahat portocaliu cusut cu aţă albă, nu mai miră pe nimeni, dacă are puţin bun simţ, orientare în spaţiu, şi contact cu realitatea. Eu sunt de acord, dacă este să mă întrebaţi, cu dezvoltarea urbană, cu progresul de orice fel al unui oraş, dar să fie totul făcut cu simţ de responsabilitate şi în interesul cetăţenilor ce plătesc taxe şi impozite la bugetul acelui oraş. Nu degeaba locuitorii din Evul Mediu al Braşovului au lăsat stîncile şi dealurile respective neconstruite. Oamenii ăia, gîndeau cu capurile dintre umerii lor, proiectaseră cetatea Braşovului pînă la cel mai fin detaliu, făcînd din ea o bijuterie arhitecturală a acelor vremuri, în excelentă îmbinare cu natura şi topografia locului.
Azi, dacă locuieşti undeva în zona Pieţii Sfatului (piaţa aia unde se ţine Cerbul de Aur şi unde vin să facă poze toţi bucureştenii ca zoso cînd vin în Braşov), nu ar fi exclus ca după o ploaie mai mare să te trezeşti geam în geam, vecin cu Gică Hagi, care cică şi-ar fi luat şi el un apartament acolo. Se ştie că de cînd buldozerele firmelor constructoare de ansamble rezidenţiale în zona Warthe muşcă şi remodelează dealul, sunt probleme mari cu alunecările de teren. Prea nesimţită coincidenţa, sau sunt eu nebun? sursa foto.
Domnule primar, permiteţi-mi pe această cale să-mi declar tot dispreţul de care fiinţa mea este capabilă, vis-a-vis de dumneavoastră, partidul dumneavoastră, realizările dumneavoastră, electorii dumneavoastră (da, ăia îngrijorător de puţini care v-au dat pe mînă şi al doilea mandat anul trecut în iunie). Sunteţi conştient probabil că niciun loc de muncă pentru locuitorii acestui oraş nu se va concretiza în urma construcţiei acestor monstruozităţi imobiliare pe care le-aţi păstorit (aici vă aduc aminte şi de Tâmpa Gardens din Răcădău, oameni buni, căutaţi pe Google), acoperit şi aprobat pentru oraşul ăsta. Sper ca la alegerile viitoare singurii care o să vă mai aleagă pe dumneavoastră sau pe Băsescu, să fie cei 148 de beneficiari ai acestei investiţii.
Sau mai bine nu vă mutaţi dumneavoastră acolo între ei, să fiţi ales şef de scară şi să ne lăsaţi în pace pe noi, restul braşovenilor, să ne alegem un om care să lupte şi să ne reprezinte cu adevărat interesele?
Boul ăsta care ne-a promis în 2004 că o să trăim bine, ne mai pregăteşte o muie. Da, sunt porcos pentru că sunt al dracului de nervos. Pentru că imbecilul ăsta fără obraz nu mai are limite. Ştiu că era de aşteptat după mişcarea Nica-Blaga.
S-a anunţat şi becaliul.
Urmează Oprescu.
A început prosteala.
PS: băi Boc puţă-mică, cînd Tăriceanu schimba prefecţii în 2007, după ce ţi-a ordonat Tătucu Şpanchi să scoţi pedeleul de la guvernare, urlai ca o vită bleagă că ce măgar e Tăriceanu că-ţi înlocuieşte prefecţii tăi apolitici. Acum, după ce eşti tătuc peste tăt guvernul şi demiţi prefecţii şi subprefecţii pesedişti, cum să-ţi zic eu că eşti?
Radu de la groapacuproşti.ro scrie într-un articol de ieri despre cursele ilegale ce se petrec noaptea prin Braşov. Fapt pentru care mi-am adus şi eu aminte că demult am ceva împotriva poponarilor ăstora cu bani care au văzut şi ei un film de categoria “Ţ” cu Vin Diesel acum vreo 4 ani, în care nişte cocalari americani făceau aceeaşi chestie, sau sunt fani ai seriei NFS Underground ce au trecut direct de pe consola PlayStation la volanul unor bolizi care din nefericire chiar omoară oameni şi la care cheat-urile nu există.
Cine sunt mamelucii ăştia ce se întrec în cai putere în fiecare seară începînd cu ora 21.00? Poliţia are vreo evidenţă a lor? Poliţia poate să se atingă de ei? Vrea să se atingă de ei? Nu ştiu, mă îndoiesc. Dacă în ţara asta conduci o maşină de 60.000 de coco, te pişi pe cine vrei tu. Şi nici miliţienii nu par că s-ar strădui să facă ceva în privinţa asta. Pula mea, excuse my english, orice om are preţul său. Iar miliţienii se vînd mai uşor şi mai ieftin decît fetele de la pod, evident, după legendarul principiu “famelie mare, remuneraţie de la buget, mică.”
Alo, domnu’ Tămîrjan, faceţi ceva în privinţa asta? Sau dumneavoastră vă place numai s-o faceţi pe interesantul profitînd de funcţia deţinută. Btw, adică by te way, care în română s-ar traduce prin “apropo”, învăţaţi odată să respectaţi contribuabilul. Multă lume se plînge de atitudinea dvs. cînd vă aflaţi în exerciţiul funcţiei. Anunţaţi-ne şi pe noi cînd o să prindeţi capii acestor “brigăzi” de drifting. Nefesişti. Sau cum dracu’ le-o spune. Să putem ieşi şi noi în siguranţă pe străzi, ca pietoni, pasageri sau participanţi nevinovaţi la trafic.
Alo, presa din Braşov. O campanie, ceva.. acolo, nu văd ce aţi pierde. Un reportaj de investigaţie, ar fi interesant. Dacă iese bine, cine ştie, poate fi chiar biletul de plecare la vreo televiziune centrală, a autorului. La duduia cu berea în ochii lui Căncescu a funcţionat campania de presă. Poate merge şi aici. Think about it!
Nu pot să scriu despre psihopaţii ăştia fără să-i mulţumesc din inimă primului gospodar al oraşului, domnului George Ciudosu Scripcaru, primarul oraşului nostru cel ce a făcut posibil prin ctitorirea mai multor sistematizări ale circulaţiei, ca bulevardele Braşovulului să devină noaptea veritabile piste de viteză pentru cei descrişi mai sus. Vă foarte mulţumim domnule primar. Fără dumneavoastră, oraşul nostru ar fi fost unul mai sigur dar cu siguranţă plictisitor. Aşa, noi ne mîndrim cu colţul ăsta de Românie în care elicopterele zboară nestingherite peste casele oamenilor, nopţile avem mereu parte de raliuri ilegale datorate giraţiilor şi sistematizărilor dvs, peisajul plictisitor de munte este înlocuit cu blocuri-bloculeţe, case-căsuleţe, Kronvest, Vectra, Zinger Maor. Sunteţi sufletul Braşovului, omul-orchestră al urbei.
Băsescu ne zice să nu ne mai uităm la “tolcşouri” că “ele minte” şi creează o imagine negativă a României. Că moderatorilor de acolo le este scîrbă de ţara asta cînd de fapt n-ar trebui. Că ar trebui să fim mîndri de patria noastră. Dar de cînd dacă mie îmi este scîrbă de ţara în care trăiesc asta mă face un ne-bun patriot? Păi vă zic eu: de cînd te numeşti anti-băsel sau anti-PDL. Da domnule prezident, cum bine vă zicea madam Pivniceru, mi-e scîrbă de dumneavoastră şi de halul în care aţi adus ţara asta, de m-aţi făcut să-mi fie scîrbă şi de ea, săraca..
Scripcaru, (pentru cei ce citesc acest blog şi nu sunt din Braşov este primarul acestui oraş) pe de altă parte mă face să-mi fie scîrbă de oraşul în care trăiesc. Cocoţat pe primărie precum Botorog (pentru cei ce citesc acest blog şi nu sunt din Braşov este vorba de protestatarul cu cel mai lung protest din Braşov, poate din România, 5 ani) în faţa prefecturii, apare (numai) la televiziunea duduii care l-a botezat pe Căncescu şi încă vreo doi oficiali germani, cu nişte bere direct între ochi zilele astea, şi le spune braşovenilor să-şi scoată (dracului) din cap criza asta, că nu e nicio criză şi să facă bine să-şi plătească taxele şi impozitele şi să meargă la Cerbu’ de Aur, că aşa-i frumos. Parcă ar zice “bă fomiştilor ce dracu’ vă tot lamentaţi că e criză, că e greu, ia puneţi mîna şi scoateţi-vă dracului ideile ăstea reacţionare din cap, că vă tamponez o dată de nu vă vedeţi..!”. Într-un fel cam ca şi Băsescu cînd cu că să fim mîndri de ţărişoară.
Boc ne dă nouă prima casă. Între ochi. Asta cu “Prima Casă” e la indigo cu aia cu “Teren pentru construire de locuinţă pentru tinerii pînă la 35 de ani” dată de Năstase A Patra Casă prin legea 15 din 2003. Aia cu criteriile celebre de selecţionare pentru a intra în program. Eu nu m-am băgat la niciuna dintre “muile” ăstea date de cei ce ne conduc. Pentru că sufăr de o boală: miros căcatul atunci cînd mi se serveşte chiar şi frumos împachetat.
La deschiderea programului “Prima Casă” tinerii ăia doi pe care îi bătea părinteşte pe umăr Boc cel Mare au primit creditul în mai puţin de 24 de ore. Păi trebuia, o să ziceţi, să dea bine în faţa camerelor de luat vederi. Să vadă pulimea uşor de prostit că e posibil. Că poţi să-ţi iei prima casă prin programul guvernului. Şi aşa, mulţi au halit-o şi acum îi vedem pe la televizor cum fac cozi în faţa Fondului de Garantare din Bucureşti, plîngîndu-se că pierd avansurile date şi că băncile nu le mai acordă creditele necesare. Bă da’ aşa le trebuie! Nu că mă bucur de necazul lor, dar dacă eşti prost, plăteşti! Cît de naiv să fii încît să te aştepţi ca acelaşi guvern care o bîjbîie de 9 luni băgîndu-ne şi mai tare în căcat, poate fi capabil să-ţi garanteze ţie un împrumut astfel încît să-ţi iei tu casă?
Băi siniştrilor care ne conduceţi, pentru voi e uşor să fiţi mîndri de România cînd sunteţi cu toţii îmbuibaţi cu parale obţinute “decît” din “vînzări anterioare”. Ia să faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi să încercaţi să trăiţi bine o lună dintr-un salariu de 650 de lei stînd în chirie şi presupunînd că afară e iarnă şi ţara e condusă de nişte viermi împuţiţi ca voi. Să vedem cum căcatul cîinelui aţi mai fi voi mîndri de ţară şi cum aţi vedea voi criza. Boilor!
În fiecare an în Braşov se ţine Cerbul de Aur. Un festival de mîna a şaptea cu invitaţi de mîna a şaptea şi concurenţi de mîna a şaptea. Ceea ce este şi mai de căcat în toată afacerea este faptul că toată cheltuiala se face cu bani de la stat, că doar tartorii care pun la cale an de an toată măgăreaţa îs primăria şi tembeliziunea naţională română WAIT! There is more to read… read on »
România este o ţară frumoasă, bogată, plină de oameni deştepţi şi frumoşi, şi cu simţul umorului la ei. Tot România este ţara în care OTV cîştigă de la o zi la alta din ce în ce mai mulţi telespectatori, celelalte televiziuni încercînd atunci cînd nu dau sau nu-l pupă în cur pe Conducător, să copieze stilul “senzaţional” al televiziunii de garsonieră, atît de apreciată de marele public.
În România avem, pe lîngă TV, şi presă scrisă şi radio. Ziarele “minte”, “e” conduse de interese moguliene, cele mai citite fiind otevistele tabloide, citite pe burţi sleioase de taximetrişti filosofi, Can Can, Click sau Libertatea. De radio nu mai vorbesc, toţi fac farse regizate, copiindu-se unii pe alţii sau, de pe bloguri mai mult sau mai puţin cunoscute. Avem şi bloguri. Cam vreo 32596 după ăştia de la ZeList. Şi zilnic apar altele noi. Ceea ce înseamnă că în fiecare romîn cu blog, zace latent un formator de opinie.
A murit Megastarul. A murit Michael Jackson. Trist, pentru că a murit un om. Păcat, pentru că a murit cu zile, alegînd să se sinucidă puţin cîte puţin, în fiecare zi. Din fericire pentru el, va trăi mai departe prin muzica sa. Deşi dacă mă gîndesc bine, omul Michael, murise demult. Rămăsese doar brandul de el, şi un cadavru ambulant, o capcană pentru sufletul său excentric de artist, ce din păcate, azi-noapte a ajuns la capătul puterilor sale, ca şi gazdă pentru acest suflet.
Ca de obicei, romînul nu-i sătul, pînă nu-i penibil. Toată dimineaţa, dictatorii plagiatului, cocalarii otevişti ai radioului, Buzdugan şi prietena sa la menopauză Morar, au dat un spectacol ieftin din moartea Megastarului. Au citit mesaje lacrimogeno-manelistice de la ascultătorii de dimineaţă ai radio Zu, telespectatorii de noapte ai lui DDTV; au dresat corporaţioniştii să aprindă avariile în trafic pentru M.J.; au aruncat cu căcat în cei ce le trimiteau mesaje normale, decente, de critică la adresa a ceea ce făceau ei din drama artistului, pe sistemul “cine nu-i ca noi, e’mpotriva noastră!”. Toate astea, doar pentru audienţă.
Nu era mai de bun simţ dacă tăceau dracului din gură, şi ţineau un moment de reculegere, urmînd ca apoi din oră în oră să difuzeze cîte-o piesă de-a artistului?
PS: aştept ultraşii ascultători de ZU să mă înjure pe această cale. Ştiu că sunt muuuuulţi. Doar de aia sunt ei acum pe locul unu’.
Li se mai zice şi “recrutări” (din englezescul “recruiter”) şi-i găseşti în firmele romîneşti de resurse umane. Rareori recrutori, rareori profesionişti sau profesioniste. De cele mai multe ori piţiponci şi fîţe depresate ce au mîncat cîte-un sandviş pus de mami, în spatele facultăţii de psihologie din oraşul lor, şi brusc, s-au trezit ca dintr-un vis, mari experţi în resurse umane. Sau HR cum le place lor să zică, în argoul lor “profesional”.
Sunt genul de indivizi care clasifică şi caracterizează un om, pardon, resursa umană, după o simplă aruncare cu privirea pe un CV. Superficiali şi suficienţi cu ei înşişi, sunt puşi să gestioneze rotiţa cea mai importantă a întregului sistem ce stă la baza unei societăţi: oamenii, forţa de muncă. Pentru că degeaba ai capital, dacă n-ai pe cine să pui la muncă.
Ori băieţii şi fetele astea, ce fac? Lucrează în aceste firme de plasament mai degrabă, şi mai puţin de recrutare, folosesc teste total anapoda faţă de modul cum le-au fost lor predate pe la training-uri, şi, uneori, în vanitatea lor de oameni slab pregătiţi (învăţămîntul superior din România, deh..) mai fac astfel de topuri:
Top 10:
1. Responsabilitati: Vinzator. “Am dormit bine acolo, ce sa zic? Parintii lucrau amindoi, eh, ce vremuri erau atunci. Si pisica zbura.”
2. Atasament la CV – “Motto: Se-ntampla-oare-o crima/ Sa-ti pui gandurile-n rima…?!” + 3 poezii: mama mea, pisica, Reteta unui om perfect, Toamna
3. Mini Interviu: Care este cea mai mare realizare a ta de pana acum? “Am ajuns la 30 sanatos”
4. Studii:
- studii privind conservarea prin congelare a materialului seminal de caine;
- lucrare de licenta in comportament sexual premarital.
5. Mini Interviu: Domeniul de interes era Vanzari. “Sunt potrivit pentru…..mai mult aici
Şi ni le trimit apoi nouă, sub formă de spam, că ca să ne amuzăm şi noi, de cît de proşti e unii.
Eu le zic aşa, ca după o mare sărbătoare..: să vă ia dracu’ bă! Pe voi şi pe Liviu Dumitraşcu cu cele 10 reguli de completare a CV-ului sau cele 34 de greşeli la un interviu..!
Doar ce ai ieşit din casă. Eşti aranjat (aranjată) bine, curat, lustruit, parfumat, din cap pînă în picioare. Deşi eşti mîndru (mîndră) de tine mergi cu capul plecat. Te uiţi în jos de parcă ţi-ai măsura sau număra fiecare pas.
În faţa ta, un pekinez cu coada ridicată ca un steag şi cu rozeta expusă obraznic, tocmai plantează nu cu foarte multă uşurinţă, un căcat gros, prea gros pentru o fărîmă de cîine ca el. “Prea mult Pedigree şi prea puţină apă..!” te gîndeşti, şi rîzi în sinea ta de arătarea aflată în durerile facerii, pe mijlocul trotuarului ce se aşterne cuminte, spălat de ploaia de azi-noapte, în faţa ta. Apoi dai cu ochii de stăpînă, şi nu poţi să nu te abţii să nu observi cît de bine seamănă ea, cu cîinele ei mic şi constipat.
Într-un tîrziu, Muxi îşi termină treaba ce abureşte acum pe trotuarul curat, iar stăpîna îşi vede mai departe de drum, fără să-i pese că patrupedul minion a lăsat ditamai trahalanul în mijlocul drumului. Ştii că nu e corect ce face şi o întrebi de punguţa pentru excrementele pet-ului. Se uită bovin la tine şi-ţi întoarce curul, în vreme ce Muxi te mîrîie din toată fiinţa lui mică şi rea, frustrată de micimea sa. Se ştie, cîinii de talie mică, în special pekinezii sunt cei mai ai dracului cîini..ca să compenseze într-un fel lipsa unei staturi dominante.
Îi zici în gîndul tău un “du-te dracului cu javra ta cu tot!” şi-ţi vezi de drum. Dar cînd să faci următorii tăi paşi, simţi ceva moale sub talpa pantofilor tăi extrem de bine lustruiţi. Blestemi şi înjuri, eşti sătul de atîta “noroc” ce s-a pogorît deodată sub tălpile tale. Ai noroc că mergi pe jos spre birou. Te consolezi cu gîndul că un prieten de-al tău, adormit fiind la primele ore ale dimineţii, s-a urcat în maşina sa cea nouă plătită în leasing şi s-a prins abia la primul stop că mirosul de căcat ce-i umpluse maşina venea de pe pedalele sale customizate şi mocheta de sub scaunul şoferului.. a drăcuit toată ziua.. a dracului huski şi ce i-o fi dat stăpînul să mănînce..
Cel puţin odată în viaţa ta ai păţit şi tu ceva de genul celor spuse mai sus. Dacă eşti de acord cu mine, ia şi tu acest flyer (click dreapta, save image as), dă-i print în cîteva exemplare şi aruncă-l pe trotuarul tău plin de căcat de cîine.
Măcar aşa, poate s-o trezi în conştiinţa vreunui deţinător de patruped căcăcios nevinovat (el patrupedul) o urmă cît de vagă de bun simţ civic. Poate şi autorităţile să vadă şi să mişte şi ele ceva în sensul ăsta. Ne-am săturat de atîta căcat!
The 2 sidebars have been placed within an element so that you can enter information here at the bottom or up at the top that exists outside the 2 sidebars.
